Acest web site a fost optimizat pentru Browser-ul Microsoft Internet Explorer 6.0.
|
 |
||||||
|
NOTE și BIBLIOGRAFIE
NOTE 1 Cele două surse de căldură sunt atât de mari încât temperatura lor nu variază atunci când ele primesc sau cedează o cantitate finită oarecare de căldură. 2 Vom reaminti aici că enunțurile celui de-al doilea principiu al termodinamicii derivă din concluzia lui Carnot că mașinile termice nu pot funcționa dacă schimbă căldură cu o singură sursă de căldură la o temperatură dată. Această concluzie conduce la următoarea afirmație care constituie formularea primară a principiului al doilea [6]: Într-o transformare ciclică monotermă, sistemul cedează căldură în exterior (Q < 0) și primește lucru mecanic (L > 0). Dacă transformarea este și reversibilă, atunci L = 0, Q = 0. Există multe enunțuri ale principiului al doilea dar toate sunt echivalente [12]. Ne vom limita la primele formulări datorate lui Rudolf Clausius (1850): trecerea căldurii de la un corp rece la un corp cald nu are loc niciodată fără modificarea simultană a mediului exerior [5], și William Thomson (1851): cu ajutorul unui sistem care efectuează un ciclu închis și care nu este în contact decât cu o singură sursă de căldură, este imposibil de a obține lucru [5]. 3 Kelvin a calculat că zero absolut este echivalent cu -273 ºC pe termometrele cu aer din acea vreme. Este demn de remarcat că valoarea numerică de -273 a fost obținută de Kelvin din valoarea acceptată la acea vreme pentru coeficientul de dilatare a gazelor la punctul gheții, de 0,003 66. Valoarea inversă a lui 0,003 66, exprimată cu patru cifre semnificative, este -273,2 ºC, o valoare remarcabil de apropiată de cea general acceptată astăzi, de −273,15 °C. 4 Enunțul principiului întâi al termodinamicii, în forma sa generală, este: Variația energiei interne a unui sistem, U, de la o stare inițială dată la o stare finală dată, este egală cu suma dintre lucrul mecanic efectuat, L, și căldura, Q, schimbată de sistem în cursul procesului. 5 O transformare a unui sistem se numește monotermă dacă, în cursul ei, sistemul care suferă transformarea primește (algebric căldură de la o singură sursă.
BIBLIOGRAFIE [1] Mare J. (2000): On the development of the temperature concept; Journal of Thermal Analysis and Calorimetry 60, 1081-1091 [2] Lindsay R. B. (1962): The Temperature Concept for Systems in Equilibrium; Temperature, Its Measurement and Control in Science and Industry (Reinhold Publishing Corporation, New York) 3, 3-13 [3] Quinn T. J. (1995): Les origines de la thermomètrie et lévolution des échelles de la température; Bulletin BNM 99, 9-17 [4] Chang H. (2004): Inventing Temperature: Measurement and Scientific Progress (Oxford University Press) [5] Popescu I.M. (1982): Fizică (Editura didactică și pedagogică, București) [6] Țițeica Ș.(1982): Termodinamica (Editura Academiei R.S.R., București) [7] Carnot S. (1824); Réflexions sur la puissance motrice du feu et sur les machines propres à développer cette puissance (Bachelier, Paris) [8] Thomson W. (1848): On an Absolute Thermometric Scale founded on Carnots Theory of Motive Power of Heat, and Calculated from Regnaults Observations; Philosophical Magazine [from Sir William Thomson, Mathematical and Physical Papers, vol. 1 (Cambridge University Press, 1882), 100-106] [9] Jaynes E. T. (1984): The Evolution of Carnots principle; EMBO Workshop on Maximum Entropy Methods in x-ray crystallographic and biological macromolecule structure determination (Orsay, France) [10] Wensel H. T. (1941): Temperature; Temperature, Its Measurement and Control in Science and Industry (American Institute of Physics, New York), 3-23 [11] Preston-Thomas H. (1990): The International Practical Temperature Scale of 1990 (ITS-90); Metrologia 27, 3-10 [12] Fermi E. (1969): Termodinamica (Editura științifică, București
|
|||||||
| © 2007 Sonia Gaiță | |||||||
